Marc Levy – Te voi revedea

Totusi, gravitatia nu poate fi facuta raspunzatoare pentru ca ne cade cineva cu tronc. (Albert Einstein)

Nu-mi inchipuiam ca pot iubi asa cum am iubit-o. Am crezut in ea asa cum crezi intr-un vis. Cand visul s-a risipit, am disparut si eu cu el. Credeam ca am actionat astfel din curaj, din abnegatie, dar as fi putut refuza sa-i ascult pe toti cei care imi porunceau sa n-o mai revad. Iesirea din coma este ca o renastere…
Stiu ce crezi. Adevarul este altundeva, teama are chipuri nenumarate. Am avut nevoie de ceva timp pentru a-mi marturisi teama ca n-am sa stiu cum s-o port in visele mele, teama ca n-am sa pot fi la inaltimea lor, teama ca n-am sa le pot infaptui, teama ca, pana la urma, n-am sa pot recunoaste ca ea ma uitase.
Am vrut de mii de ori s-o caut, dar, si atunci, mi-a fost teama ca ea n-o sa ma creada, teama ca n-o sa stiu sa reinventez rasul nostru in doi, teama ca ea n-ar mai fi aceea pe care o iubisem si, mai ales, mi-a fost teama sa n-o pierd din nou: asa ceva, n-as fi putut indura. Am plecat in strainatate ca sa ma indepartez de ea. Dar, cand iubesti, nu exista distante. Era de ajuns sa-i semene o femeie pe strada, ca s-o vad pe ea mergand in fata mea, era de ajuns sa-i scriu numele pe o foaie de hartie, ca s-o fac sa se iveasca, era de ajuns sa-mi inchid ochii, ca sa-i vad pe ai ei, era de ajuns sa ma cufund in tacere, ca sa-i aud vocea. 
In acelasi timp, fugeam de lasitatea mea. Traiesc o contradictie: nadajduiesc ca viata sa ne aduca din nou unul in fata celuilalt, dar nu stiu daca as indrazni sa-i vorbesc.

..n-am uitat ca singuratatea este o gradina in care nu creste nimic.

– Duci dorul cuiva, nu-i asa? Iti sta scris, cu litere mari, in privire..

Lauren nu mai face parte din viata mea, dar face parte din mine.

Ai facut din el un soi de Fat Frumos. E usor sa iubesti pe cineva la care nu poti ajunge, nu-ti iei nici un risc.

In iubire, rabdarea are virtutile ei.

– Ce e asta? intreba Nathalia, curioasa.
– Un barbat care nu izbuteste sa doarma, cand tu nu esti in pat cu el.
– Iti lipsesc asa de rau?
– Nu tu. Rasuflarea ta, care ma leagana.
– Intr-o zi ai sa mi-o spui, sunt sigura.
– Ce?
– Ca, pur si simplu, nu mai poti trai fara mine.

– Trebuie sa ai seninatatea de a accepta ceea ce nu poti schimba, curajul de a schimba ceea ce poti si, mai ales, intelepciunea de a face diferenta intre ele.

– Vreau sa reusesc sa ma las in voia lucrurilor fara sa-mi tataie fundul de frica, vreau sa traiesc defectele celuilalt ca pe niste sublime slabiciuni.

– Ca ai continuat s-o iubesti fara sa fii iubit. Ca ai stiut sa te hranesti numai cu sentimentul pe care i-l nutreai tu, ca i-ai respectat libertatea, ca te-ai multumit sa stii ca ea exista, fara sa incerci s-o revezi, si toate astea numai ca s-o protejezi.

..cu cat trece timpul, cu atat observ ca singuratatea, chiar bine mascata, ne face sa pierdem atat de multe!  

Daca destinul ar avea ratiunile lui, omul – asa, fara imaginatie, cum este – le-ar gasi mereu nod in papura.

Oamenii care au copii se uita la aia care n-au ca si cum ar fi de pe alta planeta.

Dragostea inseamna ingaduinta, asta ii da forta.

Parasim un barbat, credem ca l-am uitat…pana cand o amintire ni-l readuce in prezent. Si, atunci, cum sa ne inchipuim ca putem uita de dragostea pe care le-o purtam parintilor?! Pierdem o groaza de timp, fara sa le spunem ca-i iubim, ca sa ne dam seama, dupa ce mor, cat de mult ne lipsesc.

– Poti iubi pe cineva si sa fii, in acelasi timp, burlac! E de ajuns ca sentimentul sa nu fie reciproc sau ca persoana sa nu fie libera.
– Si poti sa ramai fidel fata de acea persoana in tot acest timp?
– Daca acea persoana este femeia vietii tale, merita sa astepti, nu?
– Prin urmare nu sunteti burlac!
– In sufletul meu, nu.

Unele clipe au gustul eternitatii.

Exista suferinte pricinuite de dragoste, pe care timpul nu le sterge si care pecetluiesc, cu cicatricele lor nedeslusite, zambete.

..nu numai tinta spre care ne indreptam da sens vietii, ci si felul in care mergem spre ea.

– Care din doi a rupt relatia?
– Ea m-a parasit, iar eu am lasat-o sa plece.
– De ce nu v-ati batut pentru ea?
– Pentru ca era o lupta care i-ar fi facut rau. Era o intrebare pusa intelepciunii inimii. Sa privilegiezi fericirea celuilalt, in detrimentul fericirii tale, e o alegere potrivita, nu?

– Nu mi-a fost niciodata frica de cotidian; rutina nu e o fatalitate. Poti reinventa in fiecare zi fastuosul si banalul, extraordinarul si obisnuitul. Cred in pasiunea care se amplifica, in memoria sentimentului. 

..e mai important sa te lupti pentru realizarea unui vis decat a unui proiect..

Iubirea traieste hranindu-se cu sperante si piere odata cu ele!

..ceea ce iubesti tu e ideea de cuplu: noi ne aparam unul pe celalalt de singuratate.

…Asa se incheie povestea: cu zambetul tau si cu durata unei absente. Inca iti mai aud degetele pe pianul copilariei mele. Te-am cautat pretutindeni, chiar si in alte spatii. Te-am gasit: oriunde as fi, adorm sub privirile tale. Carnea ta era carnea mea. Din cele doua jumatati ale noastre, au izvorat fagaduieli; impreuna, alcatuiam ziua noastra de maine. De acum, stiu ca visele cele mai nebunesti se scriu cu cerneala inimii. Eu am trait acolo unde amintirile se fauresc in doi, la adapost de priviri straine, in taina unei increderi unice, peste care continui sa domnesti tu.
Mi-ai dat ceea ce nici nu banuiam, un timp in care fiecare secunda de-a ta va conta in viata mea mai mult decat orice alta secunda. Eu eram dintr-un catun, tu ai inventat o lume. Oare iti vei aminti vreodata? Te-am iubit cum nici nu-mi imaginasem ca ar fi cu putinta. Ai intrat in viata mea asa cum se intra in anotimpul verii.
Nu sunt stapanit nici de furie, nici de pareri de rau. Clipele pe care mi le-ai daruit poarta un nume: vraja. Si inca il mai poarta: ele sunt facute din eternitatea ta. Chiar daca imi lipsesti, nu voi mai fi niciodata singur, pentru ca, undeva, existi tu.

Advertisements

3 Comments Add yours

  1. Anonim says:

    bvo!te felicit din suflet desi nu te cunosc!si eu scriu,dar diferenta este ca eu pastrez pentru mine..ai facut ca pe obrazul meu sa curga cateva lacrimi…scrii din suflet,ceea ce ma bucura enorm sa mai vad,iar felul in care exprimi tot….cum sa-ti spun,sunt foarte putini oameni care privesc lucrurile in acest mod si care inteleg,iar eu sunt de parere ca e greu sa mai gasesti asa oameni..cu siguranta voi mai intra pe blogul tau,m-ai surprins foarte placut!felicitari!

    Like

  2. Geea says:

    Multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, dar, meritul este al lui Marc Levy.. Eu doar i-am citit cartea si am scos din ea ce mi-a placut mai mult. Te astept cu drag!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s