Ileana Vulpescu – De-amor, de-amar, de inima albastra


Sunt momente in viata cand te miri ca nu ti se opreste inima.
Cu sau fara speranta, iubirea-l  infrumuseteaza pe om. E o mare experienta sufleteasca..Sa stii ca-n dragoste nimic nu e mai frumos decat inchipuirea. De multe ori..de prea multe ori, realitatea e plina de fisuri..
In om se strang vorbe nerostite, ganduri carora nici n-ai sti sa le dai un nume, lacrimi neplanse la vremea lor, care deodata vin ca o apa umflata de ploaie, revarsata peste mal.
Casatoriile sunt de trei feluri: foarte reusite, care se despart prin moarte; foarte proaste, care se despart prin tribunal; mediocre, cele mai durabile.
Descompunerea unei iubiri seamana cu chipul unui mort in care ti-e greu sa regasesti fiinta pe care ai cunoscut-o vie. Peste sufletul meu parca plouase cu cenusa. Un suflet vaduv. Sufletul omului indura amaraciunea, indura umilinta, indura jignirile, dar mai greu decat orice- golul si mai ales golirea…Golirea sufletului nu te omoara, dar te sleieste..
Despartirile sunt inerente, sunt singura certitudine din viata noastra. De dezamagirea pe care ne-o “oferim” unii altora, suntem insa vinovati, asta nu e scrisa de soarta, pe asta o scriem noi cu nepasarea si cu egoismul nostru. Despartirea  aceea a sfarsitului doare, dar e scrisa de la inceputul vietii.
… copiii sunt cea mai puternica dovada a fricii de moarte din om. Sunt speranta ca perpetuandu-te-n ei nu mori definitiv. Orice urma vrem sa lasam pe pamant este expresia fricii de moarte, frica existenta in fiecare fibra din noi.
S-a oprit, mi-a-ntors fata spre el si m-a privit tinta-n ochi. Am simtit in privirea lui cum se topeste o unda de suflet, iar in toata faptura mea – cum se dezmorteste ceva care statuse-n adormire.
Ma-nvatasem sa vad in ochii cuiva lumina unei bucurii cand deschideam usa casei. Lumina asta avea sa-mi lipseasca cel mai mult.
… a continuat sa-mi telefoneze, stiind cat de primejdioase sunt hiaturile intre suflete, cum uitarea si jena de-a mai relua o relatie, se-astern ca un colb pietrificat.
Ma gandesc daca o fi cineva pe lume fara nicio grija, fara nicio apasare.
Imbogatirea mintii si-ndulcirea sufletului, invelirea lui in mila ca-ntr-un aluat, sunt valori adevarate ale unei vieti..
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s